Renunțarea la stereotipuri. Etapa pe advertising - Alex Oancea

Renunțarea la stereotipuri. Etapa pe advertising

Articol din categoria: Marcomm, Rant

Media & advertisingul joacă un rol important în perpetuarea stereotipurilor din societate. Dacă odată era ok și funny să avem un spot cu o femeie care nu știe să parcheze, sau care stă mereu în bucătărie în timp ce bărbatul bea bere, azi, la nivel mondial, lucrurile tind spre o regularizare mai mult sau mai puțin drastică. Eventual, să râdem de stereotipuri și nu de situație. Să le facem moralizatoare. Să le facem „trecute” și să privim spre viitor. Dar, of course, la noi în Far East-ul Europei ne mai place ca din când în când să facem un pas sau doi în spate.

După cum vă spuneam și alaltăieri, anul trecut publicitatea de la noi a avut o premieră: prima agenție concediată de client deoarece a avut o poziție împotriva „sistemului”…iar clientul făcea parte din el. Din stat și pe banii statului. Practic, singura bancă de stat din Românica a făcut cum face un jmeker ce-și lasă mașina parcată pe prima bandă de circulație – a dat notificare de reziliere, și-a pus gentuța pe umeri și a mers mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

De ce ajung eu să vorbesc abia acum de chestia asta? Pentru că onor clientul a apărut cu o nouă campanie alături probabil de o nouă agenție (că nu pare inhouse). Șiii, stai să nu trecem la concluzii fără să vedem despre ce e vorba. Hit play și ne auzim mai jos să povestim pe larg.

Deci știți stereotipurile alea de care se plânge targetul feminin? Eh, e cam la fel, dar pe invers. Practic, în anumite segmente ale societății actuale în care CPF-ul încă n-a pătruns avem două stereotopuri: 1. Bărbatul căsătorit își pierde libertatea și 2. Căsnicia pentru femei înseamnă doar gospodărie și copii. Ce și-a zis probabil CEC-ul și agentia? Heeei, noi știm mai bine cum e cu noua generație și valorile la care rezonează, că și noi suntem tineri, nu? (ai aici și varianta limbă de lemn advertising-corporatistă)

Practic, timp de 1 minut vedem cum „fraierul” duce o bătălie inegală cu soarta. La început, o aduce timid pe tipă în bârlogul lui. Apoi, ea începe treptat să controleze tot: atât spațiul, cât și timpul. Întâi își pune amprenta pe decorațiuni. Apoi îi schimbă mobilierul. Avea dobitocul o pisicuță? Fraierul!, stai că aduc un cățel plin de energie să-l mai scoată pe dobitoc la plimbare când plouă afară. Mă rog, asta cu ploaia e presupunerea mea bazată pe faptul că nu-mi aduc aminte de prea multe gagici care să iasă la plimbare cu cățelul pe ploaie. Încet-încet însă băiatul nostru nu mai are timp de hobby-urile propriii, nu mai are loc nici în debara, nici chiar seara nu mai are voie singur pe Netflix că trebuie să se uite pe A3 cu ea. Bere cu băieții? Neeah, smoothie de pătrunjel cu spanac și zarzăre că face bine la tenul acneic.

Finalul e apoteotic. Fraierul nu mai poate nici să muncească la laptop că iubi vrea să vorbească cu el. Vrea să îi spună că a fost la shopping pentru a-l anunța romantic că așteaptă un urmaș. Pack-shot: fraiere, dacă până acu ai fost supportive și deja nu mai ai bani că n-ai mai putut să muncești, fii responsabil și fă-ți un card de credit cu DAE de aproape 18% să susții în continuare expansiunea. The end.

Mă, voi ați observat că în toată expansiunea ei fraierul nu zice nimic? Nici măcar nu zâmbește. Sau că ea nu face nimic… gen să vină de la muncă? Să îl pupe dezinteresat sau ceva? Practic, el zâmbește un pic complexat la final în timp ce își împachetează ultimele lucruri din casă. Probabil fuge……

Stereotipurile sunt frumoase în advertising. Te poți juca cu ele. Poți fi creativ. Poți atinge segmente noi de target. Dar nu, trăim în țara lui ”atât s-a putut”. Iar la finalul zilei în care marketerul și-a băgat picioarele în ea de responsabilitate stăm prost cu demograficul național că bărbații fug de commitment, crește economia bazată pe consum și, inevitabil, dăm skip când apar reclamele… căci nu ne aduc nimic informativ sau entertaining, nu?!

PS: aș fi vrut să zic că cea mai mișto chestie din execuția asta e coloana sonoră cu un cover marca Smiley ce continuă firul melodic din campaniile de anii trecuți. Dar îi dau doar jumate de bilă albă căci la Piața Romană nr. 9 nu e nici-o sucursală CEC. Doar un outdoor cu Reiffeisen și un Ing puțin mai jos pe bulevard…

PS2: dacă ai citit până aici meriți un bonus: uite și cum introduci frumos un produs bancar pe segmentul youngsters folosindu-te și de coloană sonoră mișto, și de o cântăreață sexoasă

 

*Sursă foto

Ți-a plăcut ce-ai citit? Dă un share să ajungă și la alții

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.