Schimbarea cu Nu în brațe - Alex Oancea

Schimbarea cu Nu în brațe

Procesul schimbărilor în politica organizațiilor

Articol din categoria: Actualitate

Am văzut de-a lungul timpului multe schimbări de manageri de marketing sau de general manageri în companii românești sau multinaționale. De regulă, urmările erau cam aceleași – în jumate de an se schimba tot: se schimbau echipe, se schimbau agenții, se schimbau furnizori, plecau oameni sau veneau alții noi care încercau rapid să se acomodeze la noua companie. Pentru că mă uit după branduri și mai puțin după companii, observam mereu că brandurile erau cele care sufereau. Se repoziționau pe alte segmente, schimbau linia de comunicare, își alegeau alți endorseri sau schimbau gama de produse generând confuzie sau neîncredere în rândul consumatorilor dedicați. Sau nu mai făceau nimic și lumea uita de ei în ciuda investițiilor din anii precedenți.

De ce se întâmplă asta? De multe ori din orgoliu căci sunt manageri care încearcă să impresioneze intern mai mult decât să încerce să performeze în exteriorul organizației. Sau, în alte cazuri, vor să se distanțeze de predecesori din varii motive. Și da, poate exista și la privat o distanțare că precedentul a făcut (sau s-a bănuit că face) chestii necurate. Da, corupție există și la privat.

Mereu însă există o presiune a timpului care diferă de la o organizație la alta – după 6 luni sau la final de exercițiu financiar lucrurile trebuie să fie funcționale, să arăți board-ului de conducere că trendul e pozitiv, că P&L-ul dă cu plus sau că a scăzut gaura lăsată de predecesor.

Nicușor Dan a fost votat manager acum vreo 8 luni. 8! Alternativa de a avea încă 4 ani cu o țoapă de Voluntari a împins electoratul în brațele lui. Mulți au văzut cum se spărgeau banii pe diverse paranghelii sau contracte dubioase și au votat un matematician fără experiență de manager în locul unei evlavioase ce nici măcar nu stă în București. Eh, și Nicușor a făcut exact ce fac și managerii de mai sus – a interzis sau a oprit tot. PUZ-uri? Blocate. Pasajul pe jumate gata de la Ciurel? Nu ne mai interesează. Demolări aprobate? Oprite. Pasajul de la Doamna Ghica? Blocat. Companii municipale (unele cam ilegale)? Blocate toate.

Da. Moștenirea lăsată de fostul manager de capitală e dureroasă și plină de datorii. Doar că strategia de a sta cu fundul în poartă și de a bloca tot nu e funcțională pe termen lung și, mai mult, electoratul propriu începe să-și piardă răbdarea. Parcurile arată ca într-un film horror și se vor umple de căpușe și țânțari. Traficul era rupere și când era restricționată circulația. Acu nu mai vorbesc… Imobiliarele se vor scumpi destul de mult și destul de repede. E haos cu locurile de parcare iar ”parcagii” de ocazie sunt din ce în ce mai mulți. Investiții plătite din bani publici sunt lăsate de izbeliște și milioane de euro se pot trece la pierderi. Se prefigurează multe procese cu cei opriți, blocați sau suspendați. Și da, managerul a dispărut din lumina reflectoarelor.

Orice manager nou beneficiază de o scurtă perioadă de clemență în care setează noile reguli de joc. Dar perioada asta se măsoară în luni și nu în ani căci trebuie să aduci rezultate palpabile, nu promisiuni. Iar Nicușor pare că nu înțelege asta. Pare că joacă de unul singur și se opune sau blochează tot ce nu-i convine. Iar manageriatul, la fel ca și politicul, nu e dictatură. E mai mult arta diplomației, a consensului, a conlucrării și a comunicării. Nu îți poți lua jucăriile lăsând 3 milioane de suflete cu ochii în soare așteptând ceva. Sau punând în pericol sănătatea publică tu ocupându-te de alte chestii. Orașul trebuie să fie mai prietenos cu contribuabilii lui, și nu mai încrâncenat precum primarul său.

Și da, managerii performanți care își inspiră organizația sau departamentele nu sunt dictatorii de mai sus. Sunt cei ce pot face schimbări pe parcurs fără să blocheze funcționarea organizației. Sunt cei care înțeleg repede situația și care adaptează și se adaptează pe parcurs, nelăsând organizația să fie pusă în pericol de blocaje sau de situații ce generează neîncredere în fața consumatorului. Sunt cei care înțeleg că schimbarea unei organizații e o artă ce are ca obiectiv angajatul și consumatorul și nu orgoliul managerului. Tuns sau netuns.

Ți-a plăcut ce-ai citit? Dă un share să ajungă și la alții

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.