Caterinca la români. Faza pe advertising

Deși nu prea pare că fac asta, am stat câteva zile un pic offline focusându-mă pe chestii de serioase – soare, grătare & apă plată cu lămâie. Și cum stăteam eu așa, o chestie de maximă importanță se petrecea la câteva click-uri de mine: după mult timp o campanie de OOH (out of home/publicitate stradală pentru cei mai neinițiați) a împărțit bula în 2. Vorbesc de bula mea aici, de pasionații de advertising. N-am mai văzut de mult o penetrare din advertising-ul clasic în mediul online la un așa nivel (penetrare, get it?!).

Mi se pare însă surprinzător tonul și caterinca venită din partea unor oameni care cu asta se ocupă cică, cu comunicarea. Glume despre prostituție, despre plastic ce se topește sau se dezumflă, despre faptul că cifrele din industria de profil sunt umflate, despre ”ha ha ce să caute fetele astea pe panouri”. Glume subțiri, marea majoritate dintre ele. Dar, după cum zice și Vali aici, campania asta e foarte bine făcută. E mult mai bine făcută decât glumițele ce le-a generat. De ce zic asta? Păi hai să vedem:

Avem o campanie adresată targetului feminin tânăr într-un oraș mare și cu un PIB mai mare decât Bulgaria, Serbia sau Croația. O capitală care atrage an de an tineri și tinere ce vin din zone sărace și fără oportunități în speranța unei vieți mai bune. Și care vin cu poftă de succes și se lovesc de neputință, de lipsa banilor, de nevoi sau de dorința de a ajunge rapid cineva. De dorința de a se întoarce acasă să arate că a reușit. De dorința de succes într-o lume în care haina chiar îl face pe om.

Bianca Drăgușanu e chiar un exemplu care a reușit să iasă din mocirlă fără a avea succes pe clubhouse sau să fie pasionată de Ziua mondială a cărții. A apărut prin 2012-2013 plină de silicoane și botox la braț cu bărbați influenți și mai ales cu bani. A mizat pe sex appeal și acum conduce bolizi de lux și are poșete de mii de euro. Și apare la TV. Și nu, nu are nici-un dosar de prostituție chiar dacă a fost combinată cu un băiat care se ocupa de fete. E o gagică care are constant 7-8.000 de aprecieri pe instagram, mai bine decât multe alte influensărițe ce se pozează în chiloți dar care sunt abonate la campanii. E un trendsetter, chit că marea majoritate nu facem parte din bula aia.

Iar reclama de mai sus asta vizează. Bula ei. Bula în care succesul se măsoară în bani și bolizi de multe zeci de mii de euro. Reclama vine cu un copy smart, căci în industrie ai nevoie să ții consumatorul prins de live video cât mai mult și targetul reclamei trebuie să poată articula și niște cuvinte în măcar o limbă internațională. Da, e foartă bună campania tocmai din perspectiva mesajului adresat direct targetului și având alături o locomotivă de imagine ce dă greutate brandului.

Dar nu, bula a început să facă mișto pentru că brandul nu se încadrează în acea categorie de brand-uri mainstream ce bagă bani în conferințe de profil. Sau care au bugete care să acopere toate canalele și apoi să câștige premii pentru că și-au dus produsul la zeci de milioane de users, cumulând xcel-urile de tv cu alea de performance. Bula în care campanii de outdoor câștigă premii de creativitate digitală.

Că vrem sau nu vrem, industria sexului virtual există în România. Că or fi 3.000 de studiouri și sute de mii de modele, că or fi 100 de sudiouri și 2.000 de modele, dracu știe. Industria nu e reglementata și nici fiscalizată. Modelele nu au carte de muncă și sunt plătite pe drepturi de autor. Asta dacă sunt plătite legal. Sau dacă sunt plătite. Nu mai zic că fără reglementare chiar și minorele ajung să practice videochat-ul. Dar nu, noi hai să facem mișto de niște bannere!

Trăim într-o țară unde în zonele sărace poți avea mai mult succes cu o cola decât cu glumițele pe clubhouse sau tik tok. Trăim într-o țară în care tinere sunt traficate prin amăgirea unui trai mai bun sau prin metoda unui model masculin ocrotitor. Trăim într-o țară în care statul nu legiferează prostituția sau videochat-ul pentru că…. nu știu de ce n-o face. Sau mă rog, bănuiesc că știu de ce dar nu ăsta e subiectul articolului de față. Ce voiam eu să zic e că statul nu face nimic, pierdem o grămadă de bani ce ar putea fi impozitați iar tinerele nu sunt deloc protejate. Iar noi stăm și o ardem intelectual cu glumițe despre o campanie foarte bine făcută dpdv. marketing.

Brandul de mai sus se laudă că în firmă sunt 100% femei, că e totul safe și că se pot câștiga bani serioși din a-ți arăta fundul pe net. Și fac asta printr-o campanie foarte bine realizată. Poate că în loc să ne scremem glumițe față de un fenomen ne-am preocupa mai mult de reglementare. De realitatea că fenomenul nu va dispărea. Ci, din contră, va crește odată cu dezvoltarea tehnologică. A-l ignora sau a face glumițe despre el sau despre angajatele din industrie nu-l va face să dispară. Și nici pe tine nu te face mai superior că poți scoate glume facile pe seama unei industrii în care sunt zeci de milioane de eur anual dar în care granița dintre succes și dramă e a dracu de subțire.

*Poză pesedită de la Vali.