Pentru că am ajuns să scriu din an în Paște, și pentru că deja s-au cam dus efectele cozonacului, mi-am zis că azi trebuie să vă prezint una din multele frumuseți ale patriei. Una mai puțin cunoscută. Sau pozată. Sau măcar cu presemnalizare în Waze. Știți ce e? E o groapă! Asta:
Are o suprafață de vreo 8 metri pătrați și o diferență de nivel de vreo 30cm în cel mai adânc punct. Pentru că da, e o groapă cu mai multe gropi în ea. Prezintă atât margini abrupte, cât și line, precum litoralul Mării Negre. Există chiar și viață în groapa asta – cred că am văzut și niște mormoloci când era o baltă în centrul ei. Nu sunt foarte sigur dacă eu am cercetat-o primul, dar pot să vă mărturisesc că atunci când n-am văzut-o prima oară mi-au clănțănit dinții în gură și scutul de sub mașina chiar dacă aveam doar vreo 10km/oră…
De ce vreau să vă povestesc de ea? Ce o face specială printre mii de alte gropi? Din cauza asta: groapa se află în curtea unui mare spital din capitală iar prin ea trec toate ambulanțele cu pacienți în nevoie de tratament urgent. Când am văzut-o prima oară, și când am văzut cum ambulanța cu Omul Drag trebuie să se oprească din fugă și să o abordeze încet și cu curaj, scârțâind din toate șuruburile unei ambulanțe ultramoderne specifice Bucureștiului (sic!), am crezut că înnebunesc rapid și că eu voi fi ăla în nevoie de asistență medicală.
Prima oară am văzut-o prin octombrie anul trecut. Acum, la vreo 5 luni distanță, am retrăit aceeași nervi când am revăzut-o urmărind o nouă ambulanță cum trebuie să se grăbească încet și cu atenție pentru a nu-i face și mai mult rău Omului Drag… 5 luni! 5 luni pline cu zeci poate sute de ambulanțe pe zi! Ambulanțe pline cu alți oameni dragi care au nevoie de asistență medicală rapidă! Groapa e tot acolo, victorioasă.
Ne plângem că ne pleacă medicii. Ne plângem de salarii mici. Ne plângem de aparatură veche. De infecții intra-spitalicești… și noi nu suntem în stare măcar să plombăm temporar o groapă până se face o licitație de sute de mii de euro pentru asfaltarea a 100 de metri de drum pentru ambulanțe. 2 saci de ciment sau 3 roabe de pietriș și în câteva ore poți avea o soluție temporară care să nu mai amenințe integritatea fizică a unor oameni care și așa au nevoie de ajutor. Nimic! Nu s-a schimbat nimic în cele 5 luni. Nici măcar din partea administrației sau din partea zecilor sau sutelor de angajați ai spitalului (că nu toți sunt profesori universitari!). Probabil se așteaptă să vină altcineva care să preia problema…
Nu avem nevoie de mai mulți bani. Sau de ținerea medicilor în țară. Sau de reducerea șpăgilor din spitale. Avem nevoie de un nou sistem medical. De un shut-down la starea actuală, de demolat tot și de reconstruit tot de la 0: infrastructură, sistem, legi, pregătirea medicilor șamd.
Între timp, în 5 luni, prioritatea statului au fost legile justiției și grațierile. Iar birocrații care trebuie să se îngrijească de sistemul medical de urgență fac analize de marketing cu privire la impactul reclamelor outdoor asupra percepției tinerilor care n-au voie să cumpere produsul la care se face reclamă…
… iar groapa e încă acolo.
* Sursă foto
