Mă uitam ieri la comentariul ăsta:
Treaba asta cu responsabilitatea este boală veche. Nu doar marketerii și influencerii duc lipsă de responsabilitate, o putem vedea mai peste tot. In politică, în legi pe jumătate gândite (deși unele nu sunt rău intenționate), în modul cum anumite firme gestionează situații mai puțin plăcute, în anunțurile de recrutare și desigur în viața de zi cu zi. Nu știu, nu e treaba mea, să rezolve altcineva problema. La modul general nu prea avem treabă cu responsabilitatea. La polul opus avem alt fenomen, asumarea de fațadă. Îmi asum eu x chestie. Ca și cum asumarea în sine, fără vreo altă acțiune rezolvă ceva.
Ne reprezintă starea asta de fapt. Ne mirăm de ce declarația online se depune la etajul 2. De ce nu avem sniperi la Onești. De ce nu avem saltele la pompieri. De ce politicienii sunt mereu la fel. De ce sunt prea puține paturi la ATI. De ce încă ni se cere dosar cu șină. De ce durează o lună să înmatriculezi o mașină când avem digitalizare de pandemie. De ce nu pleacă Arafat și așa mai departe.
Suntem obișnuiți cu astea. Suntem ca niște funcționari publici ce au zona lor de confort și se plâng de oamenii ce vin la ghișeu sa ceară chestii.
A fost #colectiv. Acum ministrul sănătății se plânge de statul pe care îl reprezintă. Între timp, Arafat cel plin de toate stă bine-mersi pe poziție iar statul încă nu se poate ocupa de marii arși.
A fost femeia căreia i-a lipsit o saltea atunci când a căzut de la balcon dar încă nu știm prin ce magazii le ținem.
Avem spitalele în care pacienții se încălzesc la aeroterme.
Acum a fost Oneștiul, unde ii se spunea „vă rog să vă abțineți” când nebunul acuza șefii poliției locale.
La final, vine polițistul vedetă să zică că nu are gloanțe sa se antreneze. Probabil o să scrie o carte și pe tema asta.
Exemplele pot continua. Întrebarea e: înainte de evenimente ați auzit ceva de la oamenii din sistem? Ați auzit de probleme? A semnalat ceva cineva? Un „Bă, eu nu mai pot. Mă duc să muncesc în altă parte că aici nu mi se oferă condiții de lucru”.
Nu. Mergem mai departe și ne plângem de sistem. De alții. Dar niciodată de noi sau de cei din jurul nostru. Da, responsabilitatea de care vorbeam ieri ni se aplică și nouă… indiferent că suntem medici, economiști, marketeri sau vânzători. Suntem toți rotițe în același sistem.
*Sursă foto
