Dacă săptămâna trecută discutam de nevoile primare de casă, masă și alcool, săptămâna asta discutăm de perspective un pic mai mari – încotro ne îndreptăm?
Până la covid lucrurile erau clare ca în ultimii 100 de ani. Dimineața plecam la muncă, seara ne întorceam de la muncă iar în week-end-uri fiecare făcea ce dorea. Vrem să mâncăm? Ne luăm de mâncare de la market sau mergem la restaurant. Avem nevoie de un certificat? Ne ploconim cu un dosar cu șină în mână.
Well, pandemia a făcut ceea ce o grămadă de oameni doar discutau despre asta în teorii sau powerpointuri – ne-a arătat că revoluția industrială 4.0 există chiar dacă mulți habar nu aveau că vine. Establishment-ul a sucombat rapid – poți lucra și de acasă, restaurantul poate veni la tine, primăria îți poate trimite pe email un certificat fiscal șamd. Eram pregătiți? Nu!
Ne-a prins pandemia cu un stat eminamente birocratic și suprasaturat de sinecuri, fără nicio viziune pe termen lung. Ne-a prins pandemia cu un cadru economic în care cele mai multe afaceri sunt conduse de o mână de fier și nu de o echipă performantă. Ne-a prins pandemia cu dorințe punctuale de la clasa politică și nu cu așteptări pe termen lung. Ne doream spitale și nu o strategie de creștere a speranței de viață. Autostrăzi și nu sisteme logistice interconectate. Educație în școli și nu dezvoltarea societății de la lopată la tabletă.
Revoluția era aici: tot mai multe sisteme de AI au devenit operaționale în ultimii ani. Suntem înconjurați de tehnologie 24/24. Statele dezvoltate sunt în drum spre colonizarea planetei Marte și a Lunii. Elon face miliarde cu mașini care se conduc singure. Avem drone și roboți… Iar noi dăm foc frunzelor moarte la final de toamnă și ne distrăm cu meme-uri pe facebook că doar suntem daci liberi și miezul la noi a fost inventat.
Pandemia a lovit rapid. Lumea s-a mutat în work from home. Businessuri au capitulat. Banii sunt tot mai puțini. Pe de altă parte, niciodată în istorie oamenii nu s-au unit în jurul tehnologiei ca acum. Avem vaccinuri ce modifică structura celulară realizate prin strânsa colaborare a oamenilor de știință de pe diverse continente. Avem servere în cloud care ne permit să lucrăm de oriunde. Avem automatizări. Avem blockchains ce cresc eficiența organizației. Avem mâncare la un click distanță.
Știrea zilei e că emag-ul trece deja la modul de lucru hibrid. Știrea care nu a penetrat e că 9 din 10 români își doresc să lucreze complet sau parțial de acasă după pandemie. Suntem pregătiți pentru asta? Cred că nu. Revoluția 4.0 presupune și educație și talent. Presupune strategie pe termen lung și pregătire individuală. Și ea nu se face nici în 2 ani, nici în 4. Se face din timp. Se educă și se perfecționează. Și nu doar prin intermediul indivizilor ce devin excepții, ci și prin intermediul societății care se adaptează la nou și nu trăiește în trecut.
Noi cei care suntem acum la 35-55 de ani am trecut prin multe, avem adaptarea în sânge. Se schimbă modelele de business? Ok, ne recalificăm încă o dată. Dar, ce facem cu cei ce vin imediat după noi? Ce facem cu categoria 15-25 de ani, așa numiții NEET (Not in Education, Employment or Training)? Dacă le tăiem accesul la tik-tok i-am pierdut definitiv, ce să mai zicem de trimis la specializare? Și nu, digitalizarea nu înseamnă că îi trimitem la cursuri de vlogging sau că nu-i mai lăsăm să stea cu părinții.
Cât de pregătiți suntem pentru pasul următor, ca societate? Pe cine ne bazăm?
*Sursă foto Free-Photos from Pixabay
