Mi-am petrecut copilăria în comunism cu cheia la gât. Da, chiar așa de bătrân sunt, gata cu glumele! Ne jucam frunza și portofele în fața blocului, mingii de fotbal se găseau greu și erau scumpe, iar Păcălici era un joc de cărți extrem de funny dacă jucai în gașcă mare. Nu am avut o copilărie cu foarte multe personaje fictive și care să ne aducă și cadouri. Erau Moș Crăciun & Sf. Niculae și cam atât. Eram sau nu eram cuminte ei veneau că deh, așa e cu copii. Nu prea se făceau liste de dorințe căci librăriile comuniste nu aveau marfă chiar așa variată. În rest, cadourile nu veneau cu un motiv anume și erau adevărate surprize.
Acu, că a venit și tânăra moștenitoare la casa mea, constat că în ăștia vreo +30 de ani ce au trecut de la revoluție lucrurile s-au mai schimbat, echipa de personaje s-a mai diversificat. Copii scriu acum liste de cadouri Iepurașului de Paște și știu grila de rewards & benefits a Zânei măseluță. #pevremeamea nici măcar nu auzisem de newcomers-ii ăștia. De Paște era masa cu familia, trecutul pe sub masa de la biserică și cam atât. Poate mai multe dulciuri pe masă. Cădea un dinte? ”Bravo! Felicitări! Ai fost curajos!” și cam atât.
Da, cu timpul am auzit de iepuraș, că nu am trăit într-o peșteră. Am mâncat iepurași din ciocolată și probabil ăsta e un motiv pentru care am oase așa grele acum 🙂 Am auzit și de Zâna măseluță dar nu ne-am întâlnit vreodată. Dar, mereu am considerat că sunt obiceiuri de afară, că la noi sunt așa, mai de formă și culoare.
Daaar, nu e chiar așa. Constat că devin obiceiuri împământenite și la noi. Copii îi așteaptă cu ardoare, mai ceva ca pe cadourile de 1 iunie. Și, cum sunt eu bătrân și pricinos, încep să-mi pun întrebări, să mă pregătesc, să-mi fac bugetele din timp. Când au devenit obiceiurile astea păgâne din țările nordice tradiție și la noi? Când ne-am decis că avem nevoie de noi personaje fictive pentru a ne motiva & recompensa kinderii? Mai sunt și alte personaje de care trebuie să țin seama și pentru care să mă pregătesc din timp? Funcționează motivaționalele astea sau au devenit doar obligații? Șiii, cel mai important: mi se pare doar mie sau Moș Crăciun e în competiție directă cu Iepurașul de Paște? Practic, au același timp de campanie motivațională, au același target și mecanică de lucru… doar la PR pare că stau un pic diferiți. Offf, atâtea întrebări…
